O mică bucurie pentru tine... de ziua ta, A.!

Când obosești și cazi... iei pauză și reflectezi

Unde e clipa când ai nevoie cel mai mult de ea?
Dai cu piciorul în frunze și farmecul s-a dus.

Pentru că ai avut o zi proastă, asculți un cântec trist și simți că nu ai nevoie să mergi mai departe.

Începe povestea noastră-n doi, A.!

PS: Oficial, vorbind.

Iubire, tu mi-ai colorat gândurile şi ritmurile

Iubire, tu mi-ai colorat gândurile şi ritmurile

cu cele din urmă răsfrângeri ale măreţiei tale,

tu ai transfigurat viaţa mea prin frumuseţea apropiată a morţii.

Aşa cum apusul de soare lasă să întrezărim puţin

din paradis,

tu mi-ai schimbat suferinţa în extaz suprem.

Prin vraja ta, Iubire,

viaţa şi moartea au devenit pentru mine

o singură nemărginită uimire!

                 (poezie a lui Rabindranath Tagore din "Petale pe cenuşă")

Şi după ce ne certăm...

... acţiune afectivă iraţională.

Pentru că ţine la mine şi e gelos...

Nu păstra pentru tine...

Nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale,

Spune-mi-o mie, doar mie, în taină

Tu, ce zâmbeşti cu-atâta gingăşie

Şopteşte-mi cât mai lin: inima mea te va auzi, nu urechea.

Adâncă-i noaptea, casa tăcută

Cuiburile păsărilor învăluite în somn

Deschide-ţi printre lacrimi furişe

Printre zâmbete nesigure

Printr-o dulce-mbujorare a durerii

Deschide-ţi taina inimii tale...

                                                   (poezie a lui Rabindranath Tagore)       

Call it blame...

It hurts, but I do it again... I said it`s gone! So please don't make me hurt you like I do. Promise me! 

“Sometimes you will never know the value of a moment until it becomes a memory .” – Dr. Seuss

Lecţie de gramatică

< Sunt câteva greşeli cu care românii s-au împrietenit atât de bine încât le iau cu ei peste tot: la muncă, la întâlnirile cu prietenii, în vacanţe. Generoşi, părinţii împărtăşesc erorile cu micuţii lor, astfel încât, deseori, greşeală devine normă. 

1. Folosirea greşită a lui "decât" în loc de "doar" (şi invers) este probabil cea mai populară eroare sau oroare gramatică, spuneţi-i cum vreţi. Atât de populară, încât şi Mircea Geoană a făcut-o, în dezbaterea televizată anterioară prezidenţialelor din 2009. "Mai aveţi decât trei zile de mandat", spunea Geoană la acea vreme, într-un schimb de replici cu Traian Băsescu. Social-democratul avea să piardă alegerile. "Decât" câteva voturi i-au lipsit pentru a deveni noul preşedinte.

Cum e corect? Regula e destul de simplă. "Decât" se foloseşte în structuri negative şi "doar" în cele afirmative. Exemple: "Nu am decât 5 lei în buzunar", "Am doar 5 lei în buzunar" sau, ca să corectăm formularea din paragraful anterior, "Doar câteva voturi i-au lipsit pentru a deveni noul preşedinte". 

2. O altă greşeală îl are ca "port-drapel" pe fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, devenit faimos pentru aversiunea pe care o avea (şi, probabil, încă o are) pentru "pe care". Şi Mihai Tatulici are deseori scăpări cu "pe"-ul în acuzativ, dar nu cumva să trageţi concluzia că, dacă nu puneţi "pe"-ul atunci când e nevoie de el, o să ajungeţi demnitari de stat sau jurnalişti TV. Deşi, iată, şanse există! 

Cum e corect? Acel "pe" face diferenţa între subiect şi complement direct, explică Rodica Zafiu într-un articol din "România Literară". Iată câteva exemple: "Cartea care e pe masă", "Cartea pe care am luat-o de pe masă"; sau, ca să îl corectăm pe Tăriceanu, "Calităţile pe care le au (unii miniştri)".

3. "Să aibe" este o altă "invenţie" lexicală a românilor. Şi de această dată, greşeala are un demn reprezentant în conducerea statului, preşedintele Traian Băsescu. Iată câteva întrebări puse de români pe forumuri, găsite rapid pe internet: "Câţi copii trebuie să aibe o familie?", "Câte kilograme trebuie să aibe tortul de nuntă?", "Ce acte trebuie să aibe maşina dacă e înmatriculată pe Spania?". Dar greşeala e prezentă şi în presă. Cei de la manager.ro ne vorbesc despre calităţile de bază pe care "trebuie să le aibe" potenţialii angajaţi. Probabil, doar limba străină e obligatorie, cea maternă e facultativă. 

Cum e corect? Aici, nu sunt multe de explicat, corect este "să aibă", "o să aibă" etc, niciodată cu "aibe". 

4. În anii în care românii îşi luau credite câte nu puteau să plătească în întreaga viaţă pentru a-şi lua un amărât de apartament vechi, pe tarlaua lexicală autohtonă a apărut şi "locaţie". Dar nu folosit corect, ca sinonim pentru "chirie". Dacă o persoană spunea, într-o discuţie cu prietenii, "Mi-am găsit un apartament la 60.000 de euro", se găsea un coleg să întrebe "Şi cum e locaţia?". 

Cum e corect? Potrivit DEX, "locaţie" reprezintă "chiria plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară". 

5. Merită notat că românii s-au cam plictisit de "engleji" şi "franceji", de "ţigare" şi "sălbatec", iar aceste aberaţii lexicale pot fi plasate cu mândrie în categoria "pe cale de dispariţie". Însă, există o formulare greşită care a ţinut piept, cu mare succes, trecerii anilor. "Cât aveţi ceasul?" este o întrebare pe care românii o adresează adesea. Aparent, nu pare nimic greşit, dar încercaţi să analizaţi logic extrem de slaba legătură dintre cuvinte. 

Cum este corect? Întrebarea poate fi "Aveţi un ceas?" sau, pentru a fi şi mai expliciţi, "Cât este ceasul?". >

                                                                                               (sursa: ro.stiri.yahoo.com )

Cu adevărat interesant! Aşa am fost întâmpinată astăzi de YahooMessenger prin ştirile sale. Şi recunosc, nu ştiam când se foloseşte "decât" şi când se foloseşte "doar" (le puneam mai mult după cum mi se părea mie că sună mai bine), problema cu "locaţia", iar formularea "Cât aveţi ceasul?" nu am agreat-o şi nici nu am folosit-o, mai degrabă foloseam/folosesc "Cât este ceasul?".

P.S.: Greşeli gramaticale facem cu toţii, fie că vrem fie că nu sau în necunoştinţă de cauză!

Venirea primăverii

Legenda mărţişorului

       "Se spune că odată soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr ca să participe la o horă dintr-un sat. Zmeul cel rău l-a răpit şi l-a închis într-o temniţă, provocând suferinţa întregii naturi. Aşa că râurile au încetat să mai curgă, păsările să mai cânte... până nici copii nu mai râdeau. Într-un târziu, un voinic s-a hotărât să îl înfrunte pe zmeu şi să elibereze soarele. A pornit la drum timp de 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Spre sfârşitul iernii, acesta a găsit castelul zmeului, l-a provocat la luptă şi l-a învins.

       Slăbit şi grav rănit, tânărul a reuşit să ajungă până la temniţa soarelui, l-a eliberat, după care a murit, sângele acestuia curgând pe zăpada albă. Soarele a urcat pe cer şi a vestit venirea primăverii, umplând de fericire inimile pământenilor.

       De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi, unul alb şi unul roşu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul semnifică dragoste pentru tot ce este frumos, iar albul, sănătatea şi puritatea ghiocelului, vestitorul primăverii."

din partea prietenilor

din partea lui A.

din partea colegilor

Vă mulţumesc pentru gândurile voastre la adresa mea!