În întunericul meu e dezordine
sunt prea multe lucruri de făcut
va veni şi timpul lor
chiar dacă mai e puţin până atunci
prefer să nu mă gândesc la asta încă-
deşi, trebuie să recunosc, nu-mi dă pace-
ci la alt el
pe care nu demult nu l-am întâlnit.
Aş vrea să-l reprivesc şi să mă strângă
căci veioza se aprinde, în vremea asta,
de undele lui în marginea mea.
Le voi regăsi răspoimâine seară?
Sau rămâne în aer posibila realitate?
Nu ştiu...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu