Simt că teama mă cuprinde,
aberez
şi-mi simt sfârşitul aproape;
cuvinte nebune mă învârtesc
pe puf de păpădie.
Timpuri trecute m-or aminti
c-am vrut să fac şi n-am ştiut de unde-a-ncepe.
Tristul grai de suflet rătăcit
pierdut în cana firelor albastre...
neîncetat, suspine dor pe umăr de oţel
concave-n ciocul de catâr
neprinse de flacăra semnelor egiptene
în plăci tectonice ascunse
cercuri inegal rotunde-n ape de nămol kaki -
înălţimi neputincioase în faţa ADN-ului.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu