”De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.”
Nichita Stănescu - Cântec fără răspuns
marți, 22 iulie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu