C = conştiinţa lui; E = el

C: Ce cauţi? Încotro mergi aşa grăbit şi cu privirile revărsate în toate părţile?
E: Mă revărs asupra tuturor lucrurilor. Caut celălalt spaţiu al meu.
C: Întocmai ca şi mine. Dar... nu poţi fi peste tot. Unde nu eşti tu sunt eu!
E: Nici vorbă! Pe tine nu te caută nimeni. Eu sunt... Adevărul.
C: Mă caută cei ce vor o amintire.
E: Cine eşti tu? De ce mă învălui întocmai ca un ecou? Eşti numai minciună. Eşti o iluzie.
C: Sunt una dintre cele două paralele ale acestei lumi. Uite ce... nu mă dispreţui! Sunt iluzia pe care tu ai creat-o. Simţi cum marele mister al lucrurilor a început să se destrame?
E: Poate... să sporească.
C: Sau să preschimbe.
E: Te urăsc. Nu-nţelegi? Eşti propria-mi neputinţă!
C: Ţi-e dor de mine vreodată?
E: Ce naiba! Dispari din calea mea!
C: Uite ce! Asta am făcut tot timpul... m-am retras. Acum nu!
E: Păi... atunci arată-te!
C: Aşa... aceasta este, te asigur, şi dorinţa mea. Dar numai iubirea ta mă face vizibilă! Vreau să spun...
E: Îmi eşti străină! Fără nicio îndoială!
C: Fără nicio umbră de desprindere! Amândoi...
E: Fiecare...
C: Haide... Acum!



Text scris de mine pentru o temă.